You are currently viewing Un alt interior

Un alt interior

O mare parte din lucrările pe care le-am realizat în anul 2021 și 2022 au fost integrate în Conacul Sanct Gurgh din Sângeorz-Băi, Bistrița-Năsăud. Iar în acest articol detaliez fiecare lucrare în parte.

Casa ia locul adăpostului și adăpostește ființa umană: ea devine lumea acesteia! Dacă dorim să desenăm această lume, trebuie să ne-o imaginăm ca după următoarele axe:

Releveu și mantră a Casei, acest desen semantic ne revelă casa ca obiect social total, cum ar fi spus, probabil, Marcel Mauss: nici una dintre axe, nici una dintre perspective nu este completă fără toate celelalte, iar fiecare în parte le poartă în sine pe toate acestea.

Sursa: Vintilă Mihăilescu

IC

320/250/65 cm, gresie, oxizi, pigment, glazură, 1200 C (2021)

Denumirea de Ic face parte din limbajul arhaic și se referă la pana de despicat lemnul. În același registru de idei legate de “parte-întreg-parte”, văd în orice dizolvare, distrugere sau ruptură, șansa coagulării unei noi părți, o circumstanță favorabilă formării unui nou „întreg”.

Știm și de la Mircea Eliade (1949): «Fiecare casă arctică și fiecare iurtă septentrională este concepută ca situându-se în centrul lumii: stâlpul central sau gaura pentru fum simbolizează un ‹axis mundi›. Putem deci să spunem că omul societăților arhaice se străduiește să trăiască în permanență într-un spațiu menținut ‹deschis› prin comunicarea între niveluri cosmice».

Sursa: Vintilă Mihăilescu

Descriere tehnică: Lucrarea este realizată din gresie șamotată, modelată manual. Prima etapă a constat în modelarea volumelor individuale, urmată de o semi-uscare timp de 3-4 saptamâni, după care volumele au fost segmentate și ridicate pentru uscarea finală. Odată uscate volumele au trecut prin prima ardere – biscuit, la 950 de grade. A urmat glazurarea pieselor și întoarcerea lor în cuptor la 1200 de grade, iar ulterior montarea lucrării.

Veșmânt

320/550/7 cm, gresie, oxizi, glazură, 1200 C (2021)

Ideea de veșmânt se află în strânsă legătură cu una din piesele cele mai importante care alcătuiau ținuta de zi cu zi sau pe cea de sărbătoare, a oamenilor din trecut. Asemenea gestului de suprapunere a cămașii, un gest simplu și firesc, se poate imagina și intenția învelirii eu-lui propriu, în căutarea sensului interior.  

„Cămaşa reprezintă obiectul cel mai apropiat de corp, deci intim legat de personalitatea purtătorului, ea este un fel de „a doua piele a omului». De aici o serie de expresii în care este folosit termenul cămaşă: „a lua cuiva cămaşa de pe el“, „îşi dă şi cămaşa de pe el“, „cămașa-i mai aproape de trup decât cojocul“. Cămaşa e simbolul protecţiei, ca piesă intim legată de trup e un substituent al persoanei ce o poartă, de unde prezenţa ei în farmece şi în alte acte de magie” – Olimpia Muresan, muzeograf. 

Descriere tehnică: Lucrarea este realizată din gresie șamotată, modelată manual. Prima etapă a constat în modelarea volumelor individuale, urmată de o semi-uscare timp de 4 săptămâni, după care volumele au fost segmentate și ridicate pentru uscarea finală, care a mai durat 4 săptămâni. Odată uscate volumele au trecut prin prima ardere –  biscuit, la 950 de grade. A urmat glazurarea pieselor și întoarcerea lor în cuptor la 1200 de grade, iar ulterior montarea lucrării.

Entropie

300/100/14 cm, argilă, oxizi, glazură, depunere cenușă, ardere lemn și electric, 950 C (2021)

La fel ca orice alt proces creativ, și procedeul ceramicii presupune o succesiune de etape entropice. Lucrarea mea are menirea de a surpinde o clipă, un moment de ordine în dezordine. 

Întregul se naște din haos, iar lucrurile tind spre dezordine în mod constant.

Odată cu trecerea timpului, toate lucrurile din Univers se schimbă, proces care este ireversibil. Cu toate acestea, starea de schimbare permanentă ne definește ca ființe vii. Totul în Univers se naște, îmbătrânește și moare, un ciclu etern și ireversibil. Conform lui Gaston Bachelard în  cartea Poetica spațiului „a trăi lutul, lemnul sau piatra nu sunt doar opțiuni de arhitectură sau inginerie, ci și simpatii distincte. A trăi în lut, lemn sau piatră implică, de asemenea, temporalități distinctive, căci ce e pământ, în pământ se va întoarce, dar apa trece, pietrele rămân. Cele trei elemente au viața lor proprie în timp și înscriu diferit viața locuitorilor lor în istorie.”

Starea de entropie este o stare de fapt, în timp ce ordinea este doar o clipă, o stare efemeră. Un moment în timp. 

Descriere tehnică: Lucrarea este realizată din argilă, modelată manual. Prima etapă a constat în modelarea volumelor individuale, urmată de o semi-uscare timp de 6 săptămâni, după care volumele au fost segmentate și ridicate pentru uscarea finală. Odată uscate, volumele au trecut prin prima ardere biscuit, la 850 de grade. A urmat glazurarea pieselor. Partea superioară a lucrării a fost arsă în cuptor pe lemn la 950 de grade C timp de 20 de ore, iar partea inferioară în cuptorul electric tot la 950 de grade C.

Dual

228/185/10 cm, lemn stratificat, cioplit (2021)

„Poarta sau ușa simbolizează locul de trecere dintre două stări, dintre două lumi, dintre cunoscut și necunoscut. Poarta se deschide spre un mister. Dar ea are și o valoare dinamică, psihologică; căci ea nu marchează doar un prag, ci îl și invită pe om să îl treacă.” (Jean Chevalier, Alain Gheerbant, Dicționar de simbluri)

Ușa reprezintă în aceeași măsură o intrare și o ieșire, o prezență și o absență. Ușa, ca loc de trecere, devine o amprentă în spațiu a stărilor celui care o traversează. Dualitatea însoțește orice fenomen și este prezentă în fiecare plan al vieții noastre. Nu există lumină fără întuneric, frig fără căldură, alb fără negru, zi fără noapte, ș.a.

Astfel, lucrarea are menirea de a întrepătrunde două spații diferite. Contrastul dintre suprafața fină și suprafața structurată evidențiază ideea de dualitate. Cele două fețe ale ușii sunt create în oglindă, tocmai pentru a pune în valoare relația dintre înăuntru și afară, în aceeași măsură în care o perspectivă unică nu este niciodată suficientă în crearea unei imagini de ansamblu. Revelația finală a lui Iona: „Totul e invers”, sintetizează întocmai această idee.

Ochi de apă

110/300/5 cm, gresie șamotată colorată în masă, porțelan, angobe, oxizi, glazură, 1240 C (2022)

Apa este unul din elementele esenţiale ale Genezei, lucru care a inspirat omenirea de-a lungul istoriei în manifestările ei spirituale, artistice, literare, etc. Perspectiva asupra semnificației simbolice a apei este una duală, ca simbol al învierii, nemuririi și vieții veșnice, dar în același timp al distrugerii și metamorfozei. Apa ca element natural este întâlnită în diferite forme, ea poate fi calmă sau zgomotoasă, limpede sau învolburată, contrastele fiind întâlnite și în cromatica sa.

Ochiul de apă este o formă efemeră în care pământul, lutul, împreună cu apa, crează un spațiu al transformării și descompunerii. Sub efectul timpului și a condițiilor din atmosferă, dintr-un amestec omogen, pământul și apa încep să se separe. Prin uscare încep să apară structuri naturale ce mimează ruptura, fracturarea, adâncirea. Acestui fenomen i se pot suprapune stările interioare ale unui om aflat față în față cu propria-i dramă, cu propria-i descompunere.

 „În oricare punct al lumii situat pe marginea unei ape, lumea este prezentă în totalitatea ei. În limba română există o expresie de o adâncă frumuseţe: „ochi de apă“.

Apa este un ochi prin care priveşti, o deschidere, o fereastră întrucât prin apă omul are un acces „direct“ la totalitatea lumii. În prezenţa apei, omul se simţea în vecinătatea întregului, a totului.

Orice loc devine un loc complet (un holomer, cu cuvintele lui Noica) dacă are un ochi de apă, o deschidere la apă – dat fiind că celelalte trei elemente (pământul, focul şi aerul) sunt prezente orişiunde. 

La propriu şi la figurat, apa aduce cerul pe pământ, ne face să simţim că trăim în inima Totului. Să nu ignorăm posibilitatea ca Heraclit să fi exprimat acest sentiment prin celebra lui expresie: „totul curge“. Da, totul se revelează omului prin curgerea unei ape, apa completează, arătându-se, lista elementelor, transfigurând-o astfel într-o totalitate sensibilă, direct perceptibilă şi vizibilă.” (Horia Vincențiu Pătrașcu, Ochiul apei, 2019)

Descriere tehnică: Lucrarea este realizată din gresie șamotată colorată în masă, modelată manual. Prima etapă a constat în modelarea suprafeței care constituie baza lucrării, urmată de o semi-uscare timp de 4 săptămâni, după care a urmat intervenția cu barbotina de porțelan și cu angobe, concomitent cu amprentarea suprafeței. După o altă perioadă de două săptămâni am segmentat lucrarea. Au urmat încă 14 zile de uscare după care am ridicat segmentele pentru  uscarea finală, care a mai durat 4 săptămâni. Odată uscate, volumele au trecut prin prima ardere –  biscuit la 950 de grade. A urmat glazurarea pieselor și întoarcerea lor în cuptor la 1200 de grade, iar ulterior montarea lucrării.

Apropiere

220/300/90 cm, gresie, oxizi, glazură, 1200 C (2021)

Pentru că obiectele cosmice sunt în continuă mişcare, spectrul radiaţiei perceput de un observator se deplasează.

Astronomii pot detecta deplasările măsurând poziţia liniilor spectrale. Pentru un obiect care se îndepărtează, liniile lui spectrale s-au deplasat către lungimi de undă mai mari (deplasare spre roşu). La un obiect care se apropie, liniile spectrale se deplasează spre lungimi de undă mai mici (deplasare către albastru).

Cu cât viteza relativă dintre sursă şi observator este mai mare, cu atât deplasarea este mai mare. Galaxiile îndepărtate prezintă deplasări spre roşu considerabile. Ele se îndepărtează cu viteze uriaşe, numite  deplasări cosmologice spre roşu. (v. sursa aici)

Conceptul lucrării a fost inspirat de acest fenomen, de aceea gama cromatică predominantă este albastră. În orice casă există un loc în jurul căruia se creează intimitatea familiei, un axis mundi, care de cele mai multe ori este conturat de amplasamentul sursei de căldură. Soba, șemineul, vatra sunt spații sacre, cadre de desfășurare a celor mai importante momente din viața omului, pentru că ele încălzesc și luminează.

Descriere tehnică: Lucrarea este realizată din gresie șamotată, modelată manual. Prima etapă a constat în modelarea, amprentarea suprafeței și stabilirea cadrelor de lucru. A urmat uscarea lucrării timp de 4 săptămâni, după care am realizat prima ardere-biscuit la 950 de grade. Aplicarea oxizilor și glazurarea au fost etapele premergătoare arderii finale la 1200 de grade.

Ripple I/II/III/IV/V/VI/VII/VIII/IX/X/XI

16/47/32,5 cm, gresie, oxizi, glazură, 1200C (2022)

Teoria efectului de undă (Ripple effect) se referă la puterea de propagare și reproducere a unui fenomen, mai departe, dincolo de mediul de pornire. La nivel conceptual, efectul de undă reprezintă o metaforă abstractă pentru a descrie acțiunile (sau lipsa acțiunii) care reverberează la nivelul fizic și social al existenței. Fiecare volum din instalație are menirea de a surprinde materialitatea undei, luând astfel naștere o volumetrie tridimensională.

Descriere tehnică: Într-o primă etapă am realizat forma originală, modelată din argilă, după care am realizat negativul volumului. Fiecare lavoar a fost presat în negativ și modelat individual după scoaterea din negativ. Fiecare obiect a fost personalizat prin detalii și definirea formei, respectând unitatea instalației. Volumele au fost arse, după uscare, la 950 de grade, urmând etapele de finisare a ciobului, glazurare și ardere finală la 1200 de grade.

Cepheid Variables I/II/III/IV/V/VI/VII/VIII/IX/X

21/46/43 cm, porțelan, oxizi, glazură, 1240C

O variabilă cefeidă (cepheid variable) este un tip de stea care pulsează radial, variind atât în ​​diametru, cât și în temperatură, producând schimbări de luminozitate cu un grad bine definit ca perioadă și amplitudine.

Pentru că Cefeidele au o relație perioadă-luminozitate bine definită, ele au fost de neprețuit ca lumânări standard în determinările distanțelor.

Corpurile de iluminat din seria Cepheid Variables formează un ansamblu-instalație, ele fiind privite ca întreg. Într-o încăpere, lumina are un rol esențial atât din punct de vedere practic, utilitar, dar și de punere în valoare a spațiului. Dinamica încăperii este influențată de jocul luminii, de modul în care aceasta, deși nu corporală, învelește elementele care compun spațiul. Finețea porțelanului și forma organică a lustrelor încearcă să transpună entitatea complexă a cosmosului în  microuniversul locuinței.

Descriere tehnică: Într-o primă etapă am realizat forma originală, modelată din argilă, după care am realizat negativul volumului. Fiecare lustră a fost turnată din barbotina de porțelan Limoges, iar după scoaterea din negativ am intervenit pe suprafața ei. Fiecare obiect a fost personalizat prin detalii și definirea formei, respectând unitatea instalației. Volumele au fost arse, după uscare, la 950 de grade, urmând etapele de finisare a ciobului, glazurare și ardere finală la 1260 de grade.

Lunia lumen I/II/III/IV/V

25/44,5/43 cm, gresie, oxizi, glazură, 1200C (2022)

Lumen I/II

17/17/16,5 cm, porțelan, 1240C (2022)

Termenul de lumină, în filosofie, a fost înțeles ca ceea ce ne permite să vedem, să distingem formele, profunzimea realității. Cu toate acestea, suntem conștienți de lumină numai atunci când aceasta este absentă, deoarece fără ea nu mai putem vedea. Și tocmai lumina revelează și dezvăluie; ceea ce nu este luminat nu ni se dă să știm. Aristotel a fost primul care a elaborat un concept de lumină care, în ciuda aparentei sale imaterialități, este fundamentul corporalității universului. De fapt, lumina coincide cu cel de-al cincilea element, eterul, o materie eternă evanescentă și fluidă care înconjoară toate corpurile a căror consistență contingentă este dată de cele patru elemente tradiționale (pământ, apă, aer și foc). Prin urmare, lumina este baza ființei fizice. În aceeași idee, lustrele, prin amplasamentul lor au rolul de a dezvălui volumetria clădirii și așezarea ei în spațiu. (v. sursa aici)

Descriere tehnică: Într-o primă etapă am realizat forma originală, modelată din argilă, după care am realizat negativul volumului. Fiecare lustră a fost presată, iar după scoaterea din negativ am intervenit pe suprafața ei. Fiecare obiect a fost personalizat prin detalii și definirea formei, respectând unitatea instalației. Volumele au fost arse, după uscare, la 950 de grade, urmând etapele de finisare a ciobului, patinare cu oxizi, glazurare și ardere finală la 1200 de grade.

Text de Emil Cassian Dumitraș și Ecaterina Lup